Statele membre ale Uniunii Europene ar trebui sa prevada dreptul debitorilor executati silit de catre banci de a ataca cu apel decizia instantei de fond care a respins opozitia lor la executare, daca in contractul de credit exista clauze abuzive, se mentioneaza intr-o decizie recenta a Curtii de Justitie a Uniunii Europene. In conditiile in care dreptul romanesc stabileste ca debitorul nu poate contesta incuviintarea executarii silite atunci cand exista un titlu de executare, acest lucru s-ar putea schimba ca urmare a hotararii CJUE, sustin specialistii contactati de noi. Totusi, procedura incuviintarii silite din legislatia interna nu contravine normelor europene, au adaugat acestia
In raspunsul formulat la intrebarile adresate de instanta spaniola, CJUE a stabilit ca debitorii asupra carora a fost demarata executarea silita (de exemplu, de catre banci) ar trebui sa aiba dreptul sa atace cu apel decizia instantei de incuviintare a executarii, daca in contractul de credit exista posibile clauze abuzive
Conform Curtii, dispozitiile art. 7 alin. (1) din Directiva 93/13/CEE, coroborat cu art. 47 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, trebuie interpretate in sensul in care se opun unui sistem de executare silita in care o procedura de executare ipotecara nu poate fi suspendata de catre instanta de fond, avand in vedere ca debitorul urmarit - consumator, nu poate ataca cu apel decizia prin care a fost respinsa opozitia sa impotriva acestei executari, iar de partea cealalta, profesionistul - creditor urmaritor, are posibilitatea exercitarii aceastei cai de atac impotriva deciziei prin care se pune capat procedurii ori prin care este declarata inaplicabila o clauza abuziva.
"Exemple de riscuri la care este expus un consumator parte intr-un contract ce include clauze abuzive, precum si exemple de masuri jurisdictionale nationale insuficiente pentru a oferi protectie de natura a restabili echilibrul partilor mai pot fi imaginate si, cu siguranta, ele vor mai fi deduse Curtii. De aceea, in lumina fortei obligatorii a hotararilor CJUE pentru instantele nationale, trebuie asimilat principiul degajat de acest rationament si anume faptul ca modalitatile procedurale identificate de statele membre in virtutea marjei de apreciere trebuie sa fie apte sa confere o protectie jurisdictionala concreta si sa raspunda pe deplin cerintei de limitare a abuzurilor in scopul reasezarii partilor pe pozitii de egalitate (contractuala si procesuala)"
Decizia instantei europene in cauza C-169/14 completeaza Hotararea Aziz - C-415/11 a CJUE care spune ca instantele nationale ar trebui sa verifice din oficiu daca exista clauze abuzive in contractele de credit ce constituie titlu executoriu, si confera consumatorului dreptul la o contestatie la executare si la o suspendare provizorie a executarii, mai ales in cazul in care imobilul supus executarii este locuinta debitorului.
Potrivit dreptului romanesc, debitorul nu poate contesta incuviintarea executarii silite atunci cand exista un titlu de executare, asa cum sunt contractele de credit bancar
Analizand in paralel hotararea CJUE in cauza si legislatia interna in materie si dand totodata curs obligatiei de interpretare a acestor dispozitii, instanta de executare va fi obligata sa accepte si apelul debitorului impotriva incheierii de respingere a opozitiei sale, intr-o cauza ce priveste executarea unui contract de credit ce ar putea contine clauze abuzive.
Transpusa in mod pragmatic in sistemul nostru de drept, o asemenea conformare se va putea realiza fie prin inlaturarea apelului conferit creditorului, fie prin conferirea, in mod expres, a acestui drept si debitorului.
Nu trebuie insa pierdut din vedere un element esential, stabilit expres de CJUE in interpretarea data, si anume conditionarea dreptului de apel al debitorului de existenta in contractul de credit a unor posibile clauze abuzive.
"Sintetizand, cum jurisprudenta Curtii de la Luxemburg ofera clarificari in sensul ca instanta nationala sesizata cu un incident in cadrul unei proceduri de executare silita este obligata sa analizeze ex officio caracterul abuziv al clauzelor (prezumand existenta unor astfel de clauze in cuprinsul contractelor incheiate cu consumatorii), riscul la care institutiile bancare sunt expuse, tinand cont si de faptul ca acestea sunt obligate in virtutea Legii nr. 193/2000 la revizuirea tuturor contractelor similare, este fara indoiala unul marit".
Legislatia romaneasca din domeniul supus analizei prevede ca, in procedura civila, exista posibilitatea suspendarii executarii, cu indeplinirea unor conditii, si chiar in regim de urgenta prin apelarea la institutia suspendarii provizorii.
De asemenea, legiuitorul a creat posibilitatea verificarii legalitatii titlului executoriu, chiar in cadrul contestatiei la executare, prin promovarea contestatiei prevazute in legislatia procesual-civila anterioara la art. 399 alin. (3), preluate in art. 712 alin. (2) din Noul Cod de Procedura Civila.
Tot in opozitie cu prevederile analizate din procedura civila spaniola, in sistemul de drept romanesc, exista posibilitatea, egala pentru ambele parti, de a ataca hotararea prin care s-a solutionat contestatia la executare cu caile de atac prevazute de lege, in functie de obiectul contestatiei la executare. Asadar, pe plan procesual, partile se bucura de egalitate juridica, garantandu-se si sub acest aspect dreptul la un proces echitabil.
In ceea ce priveste procedura incuviintarii executarii silite, legea procesual-civila prevede insa ca incheierea de admitere a incuviintarii nu este supusa niciunei cai de atac, in timp ce incheierea de respingere este supusa recursului, de care poate uza doar creditorul, in termen de 5 zile de la comunicare (art. 665 alin. (6) NCPC).
"Desi aparent priveaza debitorul de egalitatea armelor detinute de creditor, textul mai sus mentionat nu este contrar intelesului directivei, deoarece reglementeaza o procedura necontencioasa, sumara si preliminara executarii silite propriu-zise. Fiind o procedura necontencioasa, incuviintarea executarii silite nu se finalizeaza cu stabilirea unui drept impotriva debitorului si ca atare judecatorul care autorizeaza demararea executarii nu are caderea de a verifica chestiuni privind fondul raportului ce a condus la executarea silita, concluzie care se impune si prin prisma cazurilor limitativ prevazute de alin. (5) al aceluiasi articol in care se poate respinge incuviintarea".
De altfel, legiuitorul a prevazut posibilitatea anularii incheierii de incuviintare a executarii silite pe calea contestatiei la executare (art. 711 alin. (3) NCPC), asa incat chiar daca s-ar considera ca instanta ar avea posibilitatea analizarii clauzelor abuzive in procedura sumara a incuviintarii, oricum aceasta judecata ar fi cenzurabila in contextul mai amplu al contestatiei la executare, aceasta din urma devenind astfel un mijloc procesual suficient, in ansamblul reglementarilor nationale in materie, pentru a face sa inceteze efectele unei clauze abuzive.
"Dincolo de disputele privind coexistenta celor doua cai de atac in cazul unei executari silite pornite in baza unei cambii sau a unui bilet la ordin, era indeobste recunoscut ca apararile de fond impotriva dreptului derivat din titlul executoriu pot fi deduse instantelor de judecata pe calea opozitiei. Cu toate acestea, exceptiile primite impotriva unui astfel de titlu, specific raporturilor comerciale si ca atare un titlu formal, complet, incorporand o obligatie abstracta, autonoma si neconditionata, sunt limitativ prevazute de legea speciala".
Asadar, intr-o cauza in care executarea silita s-a pornit impotriva unui consumator in baza unui astfel de titlu emis in garantarea unui contract incheiat cu un profesionist (situatie des intalnita si in practica bancara), s-ar putea pune problema posibilitatii/obligatiei instantei de judecata de a aprecia existenta si/sau intinderea obligatiei urmarite si prin raportare la clauzele abuzive ce permit determinarea acesteia, iar jurisprudenta in materie a CJUE ar indreptati pe deplin o astfel de analiza, cu atat mai mult cu cat pentru aceasta nu exista o alta cale de atac speciala, ci doar actiune de drept comun in anularea clauzelor abuzive, subliniat sursa citata.
Legea nr. 193/200 privind clauzele abuzive din contractele incheiate intre profesionisti si consumatori ar putea fi completata cu prevederi exprese in sensul obligarii instantei de judecata de a verifica, din oficiu, existenta clauzelor abuzive in cuprinsul contractelor amintite, atat in litigii vizand actiuni principale directe impotriva unor astfel de contracte, cat si in alte litigii a caror solutionare depinde de valabila asumare a unor astfel de clauze (de exemplu, executarile silite).
Sursa : avocatnet